"Te-am iubit..nu o data ci de n ori..sub toate formele tale!
Te-am iubit in povestile mele si in amintiri; in brate si clipiri.
Te-am iubit pe plaja si in varful muntelui pana cand ai decis sa pleci..dar si atunci te-am iubit si am asteptat cuminte sa te intorci.
Te-am cautat in tot ceea ce ma inconjoara..Am asteptat sa rasari dimineata tarziu si sa apui in visele mele. Te zaream in strigatul altora si mi te strecuram in suflet cu fiecare ocazie..
Nervos sau calm, cuminte sau ager..ai fost acolo pentru a-mi arata ca iubirea pentru cineva inseamna totul..si ca pot sa ma pierd si atunci cand am impresia ca sunt stapana pe mine..
Te-am iubit..si te iubesc...

Pentru ca fiecare gest al meu iti apartine!"

"Viata nu se masoara in faima si banii din cont!
Viata nu e traita prin numarul locurilor vizitate ci prin ceea ce ai invatat tu din aceste calatorii.
O viata cu adevarat traita se vede prin numarul de zambete oferit celor din jur, prin ridurile capatate in timp, prin cearcanele obtinute in urma noptilor pierdute alaturi de persoana iubita sau prieteni, prin imbratisarile oferite parintilor,prin munca depusa.
O viata traita nu inseamna lux ci inseamna relaxare in urma efortului depus; inseamna buna dispozitie pe furtuna si mai presus de toate inseamna a fi TU in tot ceea ce faci.
Nu se masoara in ore, minute, luni si ani...ci se masoara in momente care ti-au taiat rasuflarea, care te-au facut sa tresari si sa spui "Da vreau sa continui!"...
Viata e mai mult decat un dar, e o garantie a omului ca poate, ca stie, ca vrea!"

"Sa te urasc?!?
Cum?!?
Cand in fiecare secunda ce trece gandul meu zboara la tine?
Cand te simt atat de aproape de mine desi tu te incapatanezi sa nu imi vorbesti?
Si vor fi atat de multe momente in care iti voi auzi zambetul in departare, in care voi alerga spre anumite locuri doar pentru ca voi crede ca tu vei fi acolo.
Vor fi momente in care ii voi spune vantului ca il iubesc si lumea se va uita ciudat la mine dar le voi zambi spunandu-le "Stiu ca si el aude vantul".
Te voi chema atunci cand imi va fi greu si chiar daca tu imi vei spune ca nu , sufletul tau va fi langa mine mangaindu-mi lacrimile.
Nu-mi poti cere sa te uit, cand stii foarte bine ca eu nu pot sa uit...cand stii ca am sa caut mereu un pretext sa stiu daca esti bine, daca esti fericit...insa niciodata nu voi accepta sa te intorci la mine daca tu mi-ai tradat iubirea
Oricat de mult as tanji dupa tine voi accepta ideea ca fericirea ta nu e langa mine...

Te rog doar sa nu imi ceri sa plec pentru ca as suferi mai tare...voi sta intr-un colt..tacand si iti voi privi fericirea..si da..intr-o zi voi fi si eu fericita!"

M-am saturat de oamenii care se cred speciali ..
de cei care se cred mult prea buni fata de cei din jur.
M-am saturat sa pastrez aparentele de bunatate ale unor oameni carora nu le pasa de nimic,..
ale unor indivizi care cu fiecare ocazie calca,fara sa ezite, pe cadavre.
Nu mai am resurse de intelegere in fata unor oameni care fac greseli puerile ,care mint fara sa aiba remuscari,care au invatat sa fie ipocriti si carora ,in mod ciudat,le place!.
Nu mai simt toleranta fata de persoanele care ii amagesc pe altii cu vorbe ieftine,fata de oamenii egoisti si lacomi care au uitat ca ar trebuie sa aiba niste principii si o moralitate...
Asa ca pe voi ,cei care va simtiti vizati,o sa va rog sa imi faceti un bine si sa stati cat mai departe de mine!.

Si sunt momente in viata cand tristetea te copleseste.
Te duce pana in cel mai negru abis al ei apoi le lasa in bratele dezamagirii.
Ale frustrarii. Ale neputintei.
E cumplita senzatia aceea de renuntare pentru ca nu iti sta in putinta sa faci mai mult sau aceea de acceptare a infrangerii.
 Dar indiferent ce ai pierde, nu iti pierde speranta!
E singurul lucru care ne tine pe linia de plutire oricat de adanci ar fi apele in care ne scaldam la un moment dat.
Afli ca persoana iubita nu e doar a ta si esti complet bulversat.
Nu stii daca porti vreo vina, nu stii ce are in plus cealalalta si nu ai tu, nu stii DE CE. Dar stii ca doare.
Si Doamne, cum doare!
Incerci din rasputeri sa iti implinesti un vis, o dorinta, iar usile se inchid una cate una in fata ta.
Nu stii ce iti lipseste, nu stii ce se asteapta de la tine de tot dai gres.
Dar stii ca dezamagirea te sufoca.
Afli ca un prieten apropiat ti-a servit o mare minciuna ca desert, sau chiar ca felul intai, iar increderea ta in oameni are mult de suferit.
Mai afli ca o persoana draga dispare pur si simplu, plecand in alte lumi, si stii ca orice alta pierdere e nesemnificativa in comparatie cu asta.

... Da, sunt momente in viata cand doar tristetea e tot ce avem. Tot ce auzim. Tot ce vedem.
Dar undeva, intr-un coltisor, ascunsa, sta speranta.

Singura care ne trage usor, usor din adancurile durerii.

Asa cum dupa orice zambet urmeaza o lacrima, la fel, fiecare lacrima va fi stearsa de un zambet!
Lucrurile isi au cursul lor. Si indiferent cat de nerabdatori si de ambitiosi am fi, sau cat de mult ne-am stradui, ele vor veni doar la timpul lor.

Fiecare om are cate un secret pe care nu l-a spus chiar nimanui sau un trecut ingropat de care nu stie absolut nimeni.
Sau poate un talent ascuns, o slabiciune, o poveste ramasa nespusa.
Si totusi, tendinta e de a judeca, de a critica, crezand ca stim cu adevarat cine e persoana din fata noastra. De fapt, judecam mai mult de atat, judecam si persoane pe care nu le-am vazut in viata noastra, dar suntem convinsi ca le stim povestea...
Traim in lumea in care orice gest sau cuvant e despicat in patru, orice miscare gresita e aspru criticata.
Si ce simplu ar fi sa isi vada fiecare om de treaba lui... cu siguranta lucrurile ar merge inspre bine!

Si sunt momente cand tristetea te sufoca.
Cand dezamagirea iti face noptile albe si ochii umezi.
Sunt momente cand nu stii ce e de facut, cand habar n-ai ce decizie sa iei si ce e bine pentru tine sau nu.
Ce iti aduce fericire si ce te nelinisteste.
Si cat de greu e sa trebuiasca sa iti ascunzi tristetea.
Cat de greu e iti ascunzi lacrimile de ochii curiosilor in fata carora trebuie sa te explici.
Cat de greu e sa depasesti momentul de negura...
Mi-e sufletul nelinistit si confuz.
Mi-e inima imbracata in tristete si nu am nici un tratament eficient pentru asta.

Mi-e frig . Mi-e frica . Mi-e .. nu stiu cum.
Cum se ia o decizie importanta? In functie de ce? Cu ce - cu inima sau cu capul?
Am un nod in gat care nu ma lasa sa respir. Mi-e greu si .. doare!