Sunt momente în viață.

Sunt momente cand cu toata parerea de rau trebuie sa tragi linie si sa pui punct.
Momente in care oameni in care credeai te dezamagesc atat de tare incat nu ii poti ierta.
Cel putin, nu imediat.
Nu inainte de a vedea ca ei realizeaza greseala si ca isi doresc sa o indrepte.
Investim timp in oamenii din jurul nostru si ajungem la un moment dat sa ne dam seama ca a fost in zadar. Ajungem sa ne dam seama ca traim printre straini.
Ca oamenii pe care credeam ca ii cunoastem, de fapt, sunt altfel decat cum ii stiam noi.
Urasc sa ma dau batuta, dar in cazul unor persoane cred ca cel mai bine e sa iei distanta.

Pentru ca cine te vrea in viata lui va gasi el insusi o modalitate pentru ca tu sa faci parte din ea.
Cu durere in suflet ajungi uneori sa realizezi ca un strain iti este mai prieten decat un prieten, iar un prieten iti este mai strain decat un om pe care nu il cunosti...

Am scos mastile si m-am aratat lumii si dragostei mele asa cum sunt eu, cu adevarat.
Cu timiditatile mele, cu slabiciunile mele.
Cu frumusetile pe care le port in mine si cu adevarurile in care cred nesimtit.
Cu greselile asumate din trecut si cu iertarile mele bolnave pe care le duc cu mine.
Cu sperantele la care nu vreau sa renunt.
Nu sunt pe plac tuturor.
Dar sunt libera.
Nu mai joc niciun rol.

Si daca intoarcerea la inocenta ma va condamna la tristete, atunci accept sa fiu vesnic trista ..

Am pierdut privilegiile si fanteziile copilăriei .. dar am cîstigat oportunitatea de a creste si de a trăi liberă...
Am pierdut momente din viată pentru că am plans în loc să zîmbesc .. dar am descoperit că dacă semeni dragoste, culegi dragoste..
Am pierdut în viată multe lucruri de mai multe ori .. dar prin aceste "pierderi" astăzi am inteles valoarea castigului .. pentru că totdeauna este posibil să te bati pentru ceea ce iubesti si pentru că totdeauna este timp să o iei de la inceput ..
 

Mi-a trebuit ceva timp ca să înţeleg si să accept... că nu toţi aceia care îţi zâmbesc te şi agreează, că nu toţi aceia care te complimentează te şi plac şi că nu toţi aceia care te aprobă sunt de acord cu tine.
Că nu toţi aceia care te ascultă te şi înţeleg sau le pasă de soarta ta şi că mulţi sunt doar curioşi să afle detalii despre tine.
 Că prea puţini oameni se bucură cu adevărat de reuşitele tale şi că de multe ori, în spatele bucuriei lor se ascund frustrări şi invidie.
Că multe dintre stările si caracterele pe care le arată oamenii sunt de fapt măsti.
Că eşti bârfit tocmai de aceia care ştiu cel mai puţin despre tine.
Că nimic nu e gratis în lume şi că prea puţini oameni îţi oferă ceva fără a aştepta altceva în schimb şi fără avea interese ascunse.
Că prea puţini îţi întind o mână de ajutor fără ca tu să fii nevoit să le ceri.
Că mulţi arată compasiune şi bunătate doar de ochii lumii, dar sunt de fapt indiferenţi şi rai.
Că nu toţi aceia care spun că iartă o fac cu adevărat şi că unii nu iartă niciodată, ba chiar ascund sentimente de ură în spatele zâmbetelor lor. Că oamenii uită de îndată binele făcut, dar îti vor reprosa la nesfârsit chiar si cea mai neînsemnată greseală.
Că nu toţi aceia care susţin că sunt credincioşi sunt şi buni, că pentru unii credinţa este de fapt teamă şi interes şi nicidecum iubire pentru Dumnezeu şi semeni.
Că azi poţi însemna totul pentru cineva, iar într-o clipă poţi deveni nimeni, deşi nu ai greşit cu nimic.
Că atunci când oamenii au nevoie de tine îti arată iubirea, iar când nu mai au nevoie îti arată dispretul si indiferenta.
Că odată cu viaţa ta fericită şi cu oportunităţile dispar şi mulţi oameni care ţi-au fost alături, pentru că nu mai ai nimic de oferit.
 Că atunci când îndrăzneşti să fii diferit eşti catalogat ca fiind ciudat şi eşti respins...

Nu ştiam să iert ( Richard Clayderman - Ecou de pian )

Aţi observat că de multe ori ne grăbim să ajungem în viitor şi nu realizăm cât de repede trece prezentul şi ne trezim, că totul a devenit trecut?
Sunt sigura că de multe ori aţi exclamat,"ce frumos ar fi dacă aş putea să dau timpul înapoi.”…?
Dacă am fi reacţionat într-un anumit mod, dacă am fi făcut o altă alegere sau dacă nu vorbeam atunci când ar fi trebuit?
Gândiţi-va un moment... sunt sigura că au fost ocazii când aţi greşit şi v-aţi fi dorit să daţi înapoi timpul să reparaţi o greşeală sau să opriţi o întâmplare...
Dacă aş putea să dau timpul înapoi, aş evita greşelile pe care le-am făcut, dar aş repeta experietele pe care le-am avut, şi m-aş perfecţiona pentru viitor.
Dar din păcate timpul nu se poate da înapoi, aşa că voi merge înainte privind în trecut, dar trăind în prezent cu gândul la viitor!
Cel mai bine este să facem ce simţim,când simţim pentru că apoi să nu mai existe aceste regrete şi întrebarea :”Ce-ar fi fost dacă…”
 Oare nu ne-am „plictisi” dacă totul ar fi fericire şi extaz şi nu am avea păreri de rău ,niciodată? Am mai evolua vreodată dacă lucrurile ar sta aşa?
Şi totuşi greşelile din trecut, sunt o lecţie,o lecţie pentru a aprecia prezentul şi a-l folosi la maxim.
În general omul iroseşte în viaţa sa mult timp preţios şi de obicei îţi dai seama de lucrul acesta când este prea tarziu şi nu se mai poate face nimic.
Asta e unul din motivele pentru care există trecutul,să ne facă conştienţi de prezent, să ne ajute să evoluăm, să ne amintească că anumite lecţii nu le-am învăţat, că mai avem de iertat şi de binecuvântat.
Greşelile fac parte din viaţa noastră cu ele ne creem caracterul şi personalitatea care o avem acum!
Greşelile ne formează.
Cred că dacă am schimbă trecutul, ne-am schimba pe noi. Să anulăm sau să schimbăm ceva din trecut ar fi de fapt o anulare a sinelui prezent.
Viaţa cred că trebuie trăită, simplificată la maxim, fără să ne tot gândim că am fi putut face altfel, bucurandu-ne de tot ceea ce primim de la viaţa.

Nu cred că până acum am vreun motiv foarte întemeiat să regret ce am făcut sau nu am făcut în trecut..şi oricum contează prezentul şi viitorul să fie din ce în ce mai bun.
Timpul nu-l putem oprii, încetinii sau accelera , este ireversibil, important e cum ne trăim prezentul.

V-aţi spus vreodată în gând: "Aş da orice să dau timpul înapoi..."?

Eu ..DA !

Un Inger Plange

Niciodată nu vom stii ce se ascunde în sufletul unui om asa cum nici ceilalti nu vor stii ce se ascunde în sufletul nostru.
Pentru că un zâmbet luminos si un chip vesel pot să ascundă dureri, lacrimi, regrete si gânduri chinuitoare.
Tocmai de aceea e bine să nu ne grăbim să ne dăm cu părerea despre oameni atât de usor.
 Există riscul să gresim si să le rănim sufletele mai rău decât le au deja…
Doar din cauza faptului că nu avem răbdare…
Răbdare să cunoastem.
Sau pur si simplu pentru că ne uităm la altii ..si uitam sa ne privim pe noi !

Am momente cand am impresia ca ma gasesc la o rascruce de drumuri si nu stiu ce sa fac!.
 Imi dau seama ca deciziile pe care trebuie sa le iau in acele momente imi definesc restul vietii.
Cred ca doar atunci cand viata te pune la incercare realizezi cine esti cu adevarat.
Cine oare pe lumea asta nu ar vrea sa aibe in viata un drum drept si fara probleme?.
Adevarul este ca am ajuns sa-mi pese de tot ce exista in jurul meu...chiar daca imi impun sa nu ma afecteze acest lucru...chiar imi pasa.
Nu pot sa fiu un simplu spectator,ma ingrijorez,ma framant si obosesc sa caut o iesire tot timpul.
As vrea sa fiu altfel, as vrea sa fac parte din acea categorie de oameni pe care problemele zilnice si grijile sa treaca pe langa mine.

Dar din pacate nu sunt...mereu am spus ca insasi viata este o lupta... sau cel putin asa o privesc eu....!

Cine este fericit?
Acela pentru care viata cinstita, gandirea dreapta si lucrul greu constituie adevarata bogatie.
Acela care stie sa pretuiasca din inima frumusetea din natura.
Acela care are avere mare in launtrul sau, in personalitatea lui bogata, in caracteru-i fin.
Acela care strange tot ce e mai bun in lumea in care traieste si da altora tot ce are el mai bun....

Iubeste BARBATUL care iti spune ca esti ''frumoasa'' si nu ''sexy''....
Iubeste barbatul care te suna inapoi, atunci cand tu i-ai inchis telefonul in nas.....
Care sta treaz doar ca sa te priveasca dormind.....
Care te saruta pe frunte......
Care vrea sa te arate lumii chiar daca nu esti aranjata.....
Caruia ii este indiferent daca pe parcursul anilor te-ai ingrasat sau ai slabit......
Care in prezenta prietenilor te ia de mana.....
Care iti spune mereu ce insemni pentru el si cat de norocos e sa te aiba.....
Iubeste-l pe el cel care te

respecta deoarece el te iubeste.....si probabil ca.....te va iubi mereu....!

Fericit esti atunci cand ..

Esti fericit atunci cand esti impacat cu tine insuti, cand intelegi ca esti om si a gresi sta in natura fiecaruia….. Esti fericit atunci cand inveti ca aceasta nu se gaseste in lucrurile mari sau scumpe pe care le putem avea sau nu, ci o putem gasi in interiorul nostru, definind o imunitate impotriva greutatilor si incercarilor la care ne supune viata, in fata carora putem plange…dar sa stim ca vom trece cu bine peste….
Sa radem sau sa plangem….sa tipam sau sa fim ingroziti in anumite situatii nu ne face mai buni sau mai rai, fata de ceilalti care isi pot pastra calmul, in situatii de criza.
Sa na iubim si sa acceptam ca suntem oameni, trebuie sa fim echilibrati dar putem si sa il pierdem uneori,
dar depinde de noi daca revenim pe culmi, sau nu.
Iar revenirea, urcusurile si coborasurile aduc fericire si implinire vietii.

Doar atat, sa nu cedam in fata primei lovituri….sa alegem sa traim si sa luam totul asa cum primim de la viata...

Iertarea..

Iertarea nu înseamnă scuzarea comportamentului care ne răneşte.
Este nevoie de o evaluare sufleteasca lucidă a celor întâmplate.
E nevoie de aşezarea responsabilităţii la locul care i se cuvine, dar fara a judeca si invinui.
Iertarea este un act în întregime al celui care iartă.
Nu depinde nici de înţelegerea, nici de comportamentul şi nici de acordul celuilalt.
Iertarea este întotdeauna un dar gratuit, asa incat primeste-l cu sufletul larg deschis.
Egoul va fi intotdeauna cel ce nu vrea sa primeasca iertarea, caci daca ar primi-o, rolul lui de victima ar inceta, iar sufletul ar fi vindecat.
...Din 3 directii trebuie ceruta iertarea:
1. de la cel fata de care am gresit;
2. de la noi insine;
3. de la Dumnezeu.
Doar cand le vom avea pe acestea, vom putea sa primim mantuirea.
Modalitatea cea mai buna de iertare este insasi Rugaciunea lui Iisus, sau Rugaciunea Inimii...

Sunt un simplu om……..
Sunt un om care vede viata ca o poveste.
O poveste care nu e plina numai de fericire.
O poveste de viata a unui om obisnui dar care incearca sa faca din nimicurile vietii ceva frumos.
Imi plac lucrurile simple.
Imi place sa ma bucur de viata.
Si sa o traiesc alaturi de cei dragi.
Admir persoanele puternice si care au reusit sa devina ceva prin propriile forte.
De-a lungul vietii am invatat ce inseamna dezamagirile.
Am invatat ca poate dura ani sa castigi un lucru si doar o secunda sa il pierzi.
Am invatat ce inseamna prietenii adevarati.
Am invatat sa fac o selectie asupra persoanele pe care trebuie sa le am langa mine.
Am invatat ca de cele mai multe ori persoanele in care ai cea mai multa incredere acelea te dezamagesc.
Am invatat sa ma descurc singura.
Nu sunt perfecta si nici nu vreau!
Vreau doar sa fiu inteleasa si acceptata asa cum sunt.
Si as vrea si ca oamenii sa invete sa ii caracterizeze pe ceilalti dupa frumusetea sufletului si nu dupa aspectul fizic.

Insa orice s-ar intampla eu voi continua sa imi vad viata ca un basm infinit..

Imi place sa ma consider un om corect,si poate chiar sunt.
Mi-am dat,insa, seama ca aceasta corectitudine exista pana in momentul in care este vorba de el caci atunci corectitudinea mea se lasa mult influentata de iubirea ce i-o port.
Au fost situatii pe care le-am dezaprobat la altii dar pe care le-am acceptat ,impacata, atunci cand a venit vorba de el.
Pusa in fata unor situatii tensionate au fost momente in care am afirmat cu incredere si sinceritate:"eu stiu ca gresesti,dar atata timp cat tu decizi sa mergi pe drumul acesta te voi urma pana la capat".
Si l-am urmat,fara nicio strangere de inima,l-am urmat pentru ca era vorba de el,iar el reprezinta tot ceea ce insemn eu.
Dar asta nu ma impiedica, uneori, sa stau si sa ma intreb,oare cat de corecti ne face iubirea sa fim?..

Uneori e mai bine..

Uneori e bine să te desprinzi de tot.

De oameni, de rutina zilnică, de preocupări...
Să fii tu si cu tine. Nimeni altcineva.
Pentru că sunt momente când simti nevoia să-ti faci ordine în gânduri, curat în suflet si să-ti clarifici sentimentele.
Pentru că oricât de puternic ai fi, cedezi la un moment dat.. si simti că unele lucruri au luat o amploare mai mare decât era necesar, simti că nu le mai poti face fată tuturor, si trebuie să iei o pauză.
Atunci vin acele momente în care realizăm că am pus pe primul loc nevoile altora, că am acordat atentie altor lucruri si că am uitat de noi.
Am uitat că si noi avem propriile necesităti, si noi avem nevoie de timp.
Un timp al nostru.
Un timp în care să punem totul cap la cap, să analizăm, să ne analizăm si într-un final să tragem concluzii.
Si după ce am făcut asta, să revenim cu forte proaspete, cu încredere si cu mai multă pretuire fată de propria persoană....!

Am impresia că nu mai stim să respectăm intimitatea celorlalti.
Fiecare om are momentele sale de cumpănă, în care vrea să fie lăsat singur, să-si plângă durerea în voie, să-si limpezească gândurile si să-si facă ordine în sentimente.
Tocmai atunci se întâmplă ca unii să se trezească si să pună întrebări, să despice firul în patru.
De parcă ar avea vreun drept.

Se amestecă si intră în sufletul celuilalt, pe care-l invadează cu tot felul de întrebări care nu-i privesc.
Si ce e si mai trist este faptul că putini sunt cei cărora le pasă cu adevărat.
Majoritatea pur si simplu vor să afle pentru a împrăstia vorba mai departe, cu toate că li se cere discretie.
Fiecare dintre noi ar trebui să îsi trăiască propria viată cât mai frumos, curat si de ce nu, să reprezinte un exemplu de urmat.
Însă unii au uitat ce înseamnă acest lucru... si uită că există niste limite de care trebuie să tină cont atunci când vor să stie ceva....

Suntem trecatori pe Pamant si mereu calatori in Univers.
Lumea nu incepe si nici nu se sfarseste cu noi.
Auzim despre fapte marete, despre iubiri ce timpul le poarta amprenta, despre miracole care-au putut fi infaptuite in numele acesteia.
Ce poate fi mai inaltator decat sentimentul nobil daruit cu mult drag si inima deschisa?
Sunt vise care se nasc fiindu-le dat sa se implineasca, altele se risipesc in valtoarea timpului.
Raman aici, pe Pamant, doar amintirile marilor iubiri sau marilor dezamagiri....
Traieste iubind fara sa-ti pese!
Numai asa poti ajunge sa atingi cu degetele stelele si sa iei din stralucirea lor, asezand cate putin, in ochii ce stiu sa te faca atat de frumos!....
Si sa nu-ti pese de dezamagiri, daca tu nu le vrei, ele nu-ti vor umbri trairea!